A trecut aproape un an de când n-am mai scris nimic pe aici. De când aia cu dial-up-ul și cu plecarea. Un an de când am părăsit România pentru Paris. Acum sunt prins până peste cap cu facultatea, iar timpul parcă zboară altfel aici.

Parisul: Un Mozaic de Voci și Fețe Noi

Când am ajuns, am fost șocat. Nu am mai văzut atâta lume deodată, și mai ales, atâta diversitate. Străini de peste tot. Negri, da, nu mai văzusem niciodată negri atât de aproape, în număr așa de mare. Marocani, algerieni, chinezi, africani sub-saharieni… toate națiile par să se fi adunat aici. E fascinant, un mozaic cultural incredibil, dar e și incredibil de aglomerat. Uneori te simți pierdut în valul ăsta de oameni, de voci, de zgomote.

Și, vorbind de zgomote, să vezi cum parchează ăștia mașinile pe aici! Pur și simplu le împing unii pe alții ca să intre sau să iasă din parcări. Nu le pasă dacă le busesc. Dacă făceai asta în România, cu Daciile noastre obosite și bătrâne, te luau la bătaie toți vecinii! Aici e normal, e parte din haosul și farmecul urban.

Dorul de Casă și Conexiunile Fragile

Vorbesc încă pe IRC cu iubita. E greu. Telefonul e scump și nu ne permitem să vorbim prea des. Așa că ne mulțumim cu mesajele text, cu orele de IRC când prindem un moment, încercând să menținem legătura peste mii de kilometri. E o viață diferită aici, departe de casă. Nu e ușor deloc. Uneori mă simt singur, cu toate că sunt înconjurat de atâta lume.

Aștept cu nerăbdare să vină vara. Poate reușesc să mă întorc în țară într-o vacanță, să-mi văd familia, pe ea… să respir aerul de acasă. Mi-e dor de lucrurile simple, de liniștea de acolo.

Acum însă, trebuie să mă concentrez. Mă pregătesc de examene. Sesiunea e un balaur, indiferent de țară. Sper să trec cu bine.

Turist în Orașul Luminilor

Chiar și cu tot stresul și adaptarea, Parisul e superb. Am reușit să vizitez câteva locuri emblematice: Montmartre cu străduțele sale boeme și artiștii de pe Place du Tertre, impunătoarea Notre-Dame (încă nu realizam ce o să se întâmple cu ea peste ani…), turnul Eiffel, Champs-Élysées. E draguț, e impresionant, e… grandios. Simți istoria la fiecare pas.

Sper să revin cu vești mai bune după examene și, cine știe, poate cu planuri mai clare pentru vară. Până atunci, mă scufund în cărți și în misterele orașului.