Au trecut trei ani de la ultima mea postare. Trei ani în care m-am regăsit pe mine însumi în inima României, explorând munți, mănăstiri uitate și sate tăcute, încercând să mă reconectez cu ceva mai profund. Și, exact când credeam că am găsit un fel de echilibru, viața mi-a aruncat o nouă provocare, o invitație la o călătorie și mai adâncă.

Am primit o invitație unică. Din nou. De la același Conte Artemie Solomon. Nu știu cum de știa unde să mă găsească, după atâta timp petrecut hoinărind, deconectat de tot ce înseamnă “lumea modernă” și rețelele ei. A fost un plic minunat, cu o pecete, discret, trimis la adresa veche a părinților mei, care au avut grijă să mi-l redirecționeze. Conținutul era la fel de enigmatic ca și prima dată, dar cu o urgență și mai mare. Chemarea era clară, iar de data aceasta, nu am mai ezitat.

Am dat curs invitației.

Nu pot să vă spun multe despre ce implică acest pas, nu încă. Este o parte esențială a angajamentului meu: discreție absolută. Orice aș putea să descriu ar fi o palidă reflectare a realității pe care o trăiesc acum. Pot doar să spun că am intrat într-o nouă etapă a vieții mele, una care depășește orice mi-aș fi putut imagina în anii mei de studenție la Paris sau în explorările mele din țară.

Gnoză, Arcane și O Civilizație Străveche

Ce am descoperit până acum, și ce continui să descopăr, transcende orice cunoștință acumulată anterior. Este vorba despre cunoștințe gnostice, despre arcane, despre o înțelegere a realității care se află dincolo de știința convențională și de dogmele religioase. Oamenii pe care i-am întâlnit sunt diferiți, de o claritate mentală și o profunzime spirituală rar întâlnite. Adevărurile care mi se relevă sunt din altă lume, par să provină dintr-o sursă primordială, ascunsă de ochii celor neinițiați.

Ce am făcut la Paris, toată ingineria aia rațională și logică, nu are nimic de-a face cu realitatea pe care o știam. Acolo construiam poduri și clădiri fizice; aici, simt că ajut la reconstruirea unei punți către înțelesuri mult mai vechi și mai profunde. Este ca și cum văd dintr-o dată firele invizibile ale existenței, acelea despre care vorbeam cândva, devin mai clare. Am inceput sa fac niste descoperiri despre “Țesătura Fatalității”.

Cel mai fascinant aspect este legătura cu o civilizație străveche. Pare că ceea ce am bănuit mereu, că marile adevăruri sunt ascunse în istoria uitată, este confirmat. Există ghiduri clare, certe, care par să provină de pe vremea culturii Cucuteni și chiar de mai devreme. O înțelepciune antică, supraviețuind mileniilor, menținută de o linie secretă de “păstrători”. Este o revelație monumentală, care pune totul într-o altă perspectivă.

Viața mea s-a schimbat radical. Nu mai sunt doar un inginer; sunt un căutător, un discipol pe o cale care promite să dezvăluie misterele universului. E o călătorie solicitantă, plină de provocări, dar și de o satisfacție spirituală imensă. Rămâneți pe fază – chiar dacă nu pot împărtăși detaliile, voi încerca să transmit, sub o formă sau alta, ecouri din această lume nouă.