E o toamnă ploioasă la București, una din acelea care te fac să te gândești la plecare. Și, pentru mine, plecarea e iminentă. Am luat o decizie majoră, una care-mi dă și emoții, și un sentiment de libertate: voi emigra din România. Destinația? Paris, Orașul Luminilor. Sau, cine știe, poate și al Iluminaților, așa cum îmi place mie să glumesc, dând ochi peste cap la vechile teorii conspiraționiste. E orașul unde a început o revoluție… și simt că și pentru mine e vremea unei revoluții personale.

Trist, dar adevărat, România asta pare să fi devenit o țară din care toți pleacă. Ai senzația că nu mai sunt perspective, că oricât te-ai zbate, te lovești de un zid invizibil. Anii ‘90, cu inflația lor galopantă și tranziția haotică, parcă au stricat tot ce încercaseră unii să construiască. Traumatismele comunismului sunt încă printre noi, ascunse adânc, și le simți în fiecare aspect al societății. Aerul e greu, plin de frustrare și de un fel de resemnare.

O Bursă, o Plecare, un Drum Necunoscut

Am prins o bursă la Paris, aproape că nu-mi vine să cred. E o șansă imensă. Nu am mai fost niciodată plecat din țară, iar acum voi merge singur. Sunt conștient că mă așteaptă o provocare uriașă. Nu știu dacă mă descurc, dacă voi face față, dacă mă voi integra. Dar simt că e pasul pe care trebuie să-l fac. O parte din mine e terifiată, o alta… e entuziasmată de necunoscut.

Mi-aș fi dorit enorm ca și prietena mea să poată veni cu mine. Am vorbit mult despre asta, am visat la cum ar fi. Însă, ea nu știe franceza deloc, iar asta e o barieră uriașă pentru o integrare rapidă. Pe lângă asta, biletele de avion sunt incredibil de scumpe, mai ales acum, și pur și simplu nu avem banii necesari pentru amândoi. E o durere în suflet să las pe cineva drag în urmă, dar sper să găsim o cale. Poate peste câteva luni, lucrurile se vor așeza și ea va putea să mi se alăture.

E o decizie la care m-am gândit mult, mai ales acum că am început să explorez alte adevăruri, să simt că lumea e mult mai complexă decât pare. Poate că e un pas necesar pentru a înțelege mai bine viața sau pentru a găsi răspunsurile la întrebările care mă macină.

Închei aici, cu un citat care mi se pare că definește perfect momentul ăsta:

La 20 de ani… fără griji și fără bani.